“… cu siguranta la salon, ca in freelanceri n-am incredere”!

Cam asa se termina, de cele mai multe ori, fraza cuiva care vrea sa isi faca un tatuaj. O simpla analiza de context poate dovedi ca afirmatia este cat se poate de corecta. De exemplu: “mi-am facut mai demult un tatuaj la unu` acasa si a iesit o porcarie”

Am vazut si auzit prea multe cazuri de genul asta. In primul rand, greseala este a celui care a primit “opera”. Nu ma refer la alegerea  de a apela la un freelancer ci la faptul ca nu l-a “cunoscut” suficient de bine. Adica:

1) “arata-mi si mie ce-ai mai facut” – e cel mai important lucru pentru ca un artist poate fi extrem de bun dar stilul sau sa nu se plieze pe gusturile tuturor sau, poate fi unul extrem de slab

2) “de cand faci asta” – experienta are un rol semnificativ pentru ca, chiar si dupa o cariera de …X ani, inca mai ai de invatat.

3) “cu ce aparatura lucrezi” – eu am si experienta aparatului de tatuat facut dintr-un motoras de walkman si a acelor din coarda de chitara dar si experienta sculelor profesionale. N-are rost sa pun citatul vreunui client ca sa admit diferenta majora.

4) “pot sa vad si eu ceva desene facute de tine”? – am citit nu demult cateva articole in care se explica faptul ca nu conteaza atat de mult sa stii sa desenezi. Experienta personala imi spune: GRESIT! Nu ai cum sa faci un tatuaj reusit daca nu poti desena macar la un nivel mediu. Credeti-ma – merg mana-n mana.

Sfatul meu este ca, atunci cand va aflati fata-n fata cu cel care urmeaza a va pune acele pe piele, sa atingeti macar aceste patru puncte indicate mai sus inainte de a lua decizia de a apela la el.

Saloanele… aici e un pic mai complicat. N-o sa ma apuc acum sa insir saloane pe care le recomand si nici pe cele in care nu as calca pentru ca nu e fair. Ce pot spune e ca in Romania acest business e inca la inceput si, nu stam bine INCA la nici un capitol (legal, medical, profesionalism). Eu am discutat (in calitate de client potential) cu cativa artisti si, dupa ce au vorbit cu mine ca si cum nu stiu ce vreau, nu stiu ce caut acolo, nu stiu cat de tari sunt ei … etc. mi s-a cam luat de saloane (e o parere pur personala, n-o luati ca atare). Nu are rost sa mai vorbesc de faptul ca, daca vezi faianta pe pereti, totul e curat si “aici nu am cum sa ma infectez”. Gresit! Pentru ca, dupa cum am spus, suntem la inceput, controalele nu sunt atat de stricte pe cum ar trebui si alea care se fac se rezolva usor (stim toti cum). Nu as vrea sa fiu inteles gresit – nu am nimic cu saloanele doar ca, pana acum, mie, mi-au facut o parere destul de proasta, parere care mi s-a format, in primul rand, de la “customer care”. Pana una alta, nu va ramane decat sa cantariti bine decizia de a va face un tatuaj si de a afla mai multe detalii despre cel cu care vreti sa colaborati.

Take care!

PS: cat de curand voi aprofunda subiectul si pe alte planuri (ex: financiar)

Twinkle twinkle Tinkerbell

Multa, multa frica… pana ne-am apucat. Alina: “Hai ca nu doare-asa tare”!:)

Jazz Mojo

Pe Daria am cunoscut-o la o terasa cand discutam cu cativa (viitori) clienti si le aratam o carte cu tatuaje… pentru inspiratie dom`le. Trece pe langa masa noastra o fata cu un catel cat se poate de simpatic, observa cartea si zice ca vrea si ea un tattoo. O parte dintre cei cu care eram la masa o stiau si i-au zis: “El face” (adica eu:) ). Eu am incercat sa-i spun sa se gandeasca ce vrea ca eu sa-i pot desena insa n-am apucat sa-mi termin polologhia ca m-a intrerupt: “Nu! Stiu exact ce vreau – un saxofon pe care sa fie o palarie gen Alicia Keys”. Asta a si iesit:

This is the Mask

Pe Maxi l-am cunoscut prin intermediul lui Emi. I-a placut cum a iesit Lupul Dacic si, stiind ca are cateva tatuaje facute “in nebunia copilariei”, s-a gandit c-ar fi o idee buna sa le acopere. Ne-am vazut si, primul pe lista a fost un tatuaj pe care nu vreau sa-l descriu (ne-am intalnit la o terasa si, cand l-am rugat sa mi-l arate, a zis “nu aici… hai ca-l vezi unde nu e asa multa lume:)”). Bineinteles ca am insistat si, in cele din urma, l-am vazut. Singurul detaliu pe care vi-l pot da e ca era mai mult o cicatrice. Intr-unul din posturile urmatoare voi scrie despre tatuajele facute de baietii de cartier. Revenim. Cand mi-a zis ca nu stie ce vrea, l-am ajutat cu cateva nume de tattoo-artists celebri pentru inspiratie. La finalul intalnirii stiam ca vrea sa folosesc o masca (o puteti vedea in galeria foto de pe site-ul lui). I-am desenat un “Jack in the box” mai pe gustul meu (adica horror). L-a vazut si reactia a fost: “Imi place,… da` e cam horror frate”. Ma asteptam. Urmatorul pas a fost sa ma mai joc un pic cu masca aia pana mi-a iesit asta:
Ne-a placut foarte mult ce a iesit si-abia astept sa continuam cu cel de-al doilea cover-up.

Ouroborus

N-am crezut niciodata ca voi intalni un om care sa tina atat de mult la un simbol specific tarii lui dar, in acelasi timp, sa-si doreasca cu ardoare sa emigreze. Emi stia de cativa ani ca vrea un tatuaj cu Lupul Dacic. I-l desenase un prieten insa, cand mi l-a aratat nu se prea preta pentru un tatuaj, mai degraba pentru un tricou si, dupa cateva discutii, m-am gandit ca ar merge foarte frumos sa adaptam Ouroborus modelului dorit de el. L-am desenat, ne-a placut iar acum nu-mi ramane decat sa-i urez emigrare usoara in Canada. Bineinteles, pana una alta, ne mai vedem la o bere.

Haka

Increngaturi care de care mai incalcite – tribalele “orasenesti”. Le detest de cand ma stiu si nu cred ca voi face vreodata un astfel de tatuaj. Acum vreo 10 ani am facut unul la care m-am plictisit crunt dar am avut o motivatie puternica – clientul era un var de-al meu. Deh,… family. Nici Ovidiu n-a vrut tribal. Discutia cu el a inceput cu un sincer: “Frate, nu stiu ce vreau da` sa fie ceva … asa cu un scorpion”. Dupa ce m-am gandit un pic, mi-a venit ideea de a combina  scorpionul cu ceva motive egiptene si-uite-asa a iesit un scorpion mumificat ce se indreapta spre piramide. I l-am aratat, i-a placut mult, i l-a aratat sotiei (care e insarcinata). A doua zi, ma suna Ovidiu si aflu ca: “Ce? In anul in care eu nasc tu iti faci scorpioni mumificati?!?! Cauta-ti alt model”! Si a gasit:

Pentru ca modelul asta nu face parte din categoria “increngaturilor”  de care vorbeam mai sus, mi-a facut mare placere sa-l lucrez. Mi s-a parut foarte amuzanta trecerea de la un model de “though guy” la unul de familist convins – un maori cu doua frunze de feriga (el si ea) care dau nastere unui copil (“rotocolul” din mijlocul tatuajului).

Made in Japan

Frumos rasare crenguta de cires pe coastele Monicai. Foarte misto tipa! Atat de misto ca n-a scos nici macar un sunet cat eu ma plimbam cu acele pe coastele ei. N-am stat foarte mult sa elaborez modelul pentru ca stia exact ce vroia (lucru pe care il admir maxim la oamenii cu care iau contact pe acest subiect). Desi nu sunt un fan inrait al tatuajelor de inspiratie asiatica, mi-a facut placere sa-l fac.